O data in viata

Sunt unele lucruri pe care fiecare om vrea sa le faca cel putin odata in viata. E vorba de acele lucruri pe care odata ce le vezi in fata ta, poti spune ca te simti un om implinit.

(To be continued)

De ce te lasi calcat in picioare?

De ce te lasi calcat in picioare? De ce mie imi spui ceva si ei altceva? De ce nu ai curajul sa spui ce crezi, indiferent de reactia celuilalt? Doare mai tare o respingere decat ideea ca esti las?

Poate nu ati inteles foarte bine ce vreau si la ce se refera articolul. E vorba despre o categorie de oameni care ma lasa rece si pe care incerc sa-i evit pe cat posibil: oamenii care nu au curajul sa-si exprime cu adevarat parerea, pe care ii intereseaza mai mult ce cred altii decat ce cred ei. E chiar asa de greu sa fi OM? De ce toti sunt lasi? De ce te mint? Doar ca sa te simti mai bine? Le e teama ca daca iti spun adevarul, iti schimbi parerea despre ei/nu mai vorbesti cu ei/ii barfesti mai departe/ii neglijezi? Oare ei se simt mai bine stiind ca te-au mintit, dar cel putin te-au ”pastrat”? Cati dintre voi aveti curajul sa spuneti celor apropiati (si nu numai) exact ceea ce ganditi? Doamne, da-mi ocazia sa intalnesc UN SINGUR om care sa-mi spuna exact ceea ce crede, fara sa mai ocoleasca si jur ca o sa fiu fericita(vroiam sa scriu ca ma voi simti implinita, dar am realizat ca implinirea mea nu are nicio tangenta cu cei din jur so…). Ce rost are? Probabil e mai importanta parerea altora despre noi, si de-aia trebuie sa facem orice ca sa intram tuturor in gratii. Right? NOT! Oameni buni, deschideti ochii. Nu ajungi nicaieri lasandu-te manipulat de dorinta de a fi placut de toti. Fii tu, da-i dracului pe ceilalti. Cand ai un necaz, nu-ti sunt alaturi. Poate doar prietenii adevarati. Si prietenii adevarati sigur vor aprecia ideile sincere si venite din inima.

Am schimbat macar un om?

Sunt fericita.

PS: Chiar sunt ”a dracului” daca spun ceva verde in fata? Oh Vai..

Crazy world

Traim intr-o lume nebuna. Nebuna de tot. Poate prea nebuna pentru noi. Dar mergand dupa principiul ca intotdeauna “dupa RAU vine BINE”, nu putem decat sa asteptam o noua zi, inca o zi in viata noastra!

Veti intelege mai incolo despre ce vorbesc (e tarziu, si mi-e somn de mor, si nu mai am chef de tastat)

Moda?

Pai da. Cum altfel? E la moda sa ai blog, right? Fiecare om, indiferent de cat de cocalar, pitziponc, lovit de soarta, fericit, iubit, pasionat, prost, indispus, bine facut, deranjat este, trebuie sa aiba un blog. Si atunci vine intrebarea existentiala: „A avea blog sau a nu avea?”.

Nu ma incanta ideea de a-mi scrie zilnic toate trairile, sentimentele si actiunile pe net, in special intr-un blog pe care nu-l voi face niciodata privat(n-am ce sa ascund). Motiv pentru care nici nu veti gasi aici mesaje de genul: „Azi m-am trezit la unşpe si am mancat paine prajita si cacao”. Nu de alta, dar sunt lucruri care peste 2 minute nu ma mai intereseaza nici macar pe mine, d’apai pe tine, unu care stai (probabil) la sute de km de mine si care (la fel de probabil) nu ma vei cunoaste niciodata. Iar daca stai doar la cativa metri de mine si ma cunosti, atunci cu atat mai putin ar trebui sa te intereseze ora la care m-am spalat azi pe dinti.  Corect?

Victory!